Într-o relație toxică partenerii își fac rău unul altuia și își potențează reciproc punctele slabe. În limbaj popular, își „apasă pe butoane”. Tindem să credem că unul dintre parteneri este toxic sau abuziv iar celălalt este victimă. Adică unul e rău și celălalt e bun. De fapt, cei doi sunt foarte familiari cu ambele roluri și le joacă când pe unul, când pe celălalt. Cel perceput mai des ca abuzator este probabil și el o fostă victimă, numai așa putea învăța să se comporte toxic. Iar cel ce se plasează mai frecvent în rol de victimă este în același timp și abuzator pentru că permite să i se facă rău cuiva, chiar dacă este vorba de propria persoană. Fiecare este deci atât abuzator cât și victimă. Astfel, pentru că aceste roluri merg împreună, în cele de mai jos încerc să descriu în pereche, zece comportamente toxice într-o relație.
Încă ceva… ambii parteneri dintr-o relație toxică au fost inițial victime ale unor medii toxice doar că unul a ales, ca mod de a conviețui cu toxicitatea, să redirecționeze abuzul în exterior iar celălalt a ales să accepte abuzul în interiorul ființei sale. Toxicitatea dintr-o relație se construiește în parteneriat, cu aportul egal al ambilor parteneri. Cei doi, victimă și abuzator, nu pot exista unul fără celălalt. Acest adevăr este poate cel mai greu de acceptat de către cel care joacă rolul victimei, rol pe care și l-a ales cu speranța că îl scapă de povara responsabilității. Totuși, poate că cel ce joacă mai des rolul victimei are prima șansă de a realiza ce se întâmplă. Și asta tocmai pentru că tiparul său de reacție este să ia asupra sa evenimentele din mediul extern pe când cel ce joacă mai des rolul de abuzator are tendința de a returna în exterior orice eveniment prin care trece.
Zece comportamente toxice într-o relație
1. Unul dintre parteneri este permanent exagerat de ironic la adresa celuilalt iar când i se atrage atenția, spune celuilalt că este prea sensibil și că a glumit. Celălalt acceptă explicațiile și alte ironii exagerate viitoare, deși înăuntrul ființei sale nu este confortabil cu tipul de umor la care este supus.
2. Unul dintre parteneri îl amenință permanent pe celălalt că îl va părăsi pentru că relația nu merge așa cum își dorește. Celălalt acceptă să fie amenințat și se sperie că ar putea să fie părăsit. Începe să se gândească cum să facă să nu mai fie amenințat în ciuda faptului că este conștient că relația ar trebui să meargă fără amenințări.
3. Unul dintre parteneri îi minimizează permanent contribuția celuilalt în relație și îi spune că nu s-ar descurca singur în viață. Afirmă constant că tot ce are celălalt i se datorează. Celălalt acceptă să-i fie minimizate meritele de teamă să nu deranjeze și să nu fie supus ironiilor și amenințărilor cu despărțirea, deși este conștient că și el/ea contribuie foarte mult la relație.
4. Unul dintre parteneri spune sau face lucruri pe care ulterior nu le mai recunoaște. Distruge dovezi sau construiește dovezi care să arate că nu a spus sau nu a făcut anumite fapte. Celălalt acceptă minciunile, de dragul păstrării aparențelor și evitării confruntărilor, ironiilor, amenințărilor.
5. Unul dintre parteneri manifestă accese de furie când este confruntat cu reproșuri din partea celuilalt. Reacționează exagerat și încearcă să mute atenția pe celălalt astfel încât discuția să nu mai fie despre reproșul inițial. Evocă evenimente din trecut sau inventează evenimente pe care să i le poată reproșa la rândul lui celuilalt astfel încât să nu se mai discute problema curentă. Celălalt acceptă mutarea discuției asupra sa și începe să devină defensiv, uitând că, strict legat de problema adusă în discuție, există argumente pentru care să ceară o schimbare de comportament.
6. Când are nemulțumiri, unul dintre parteneri recurge la atacuri personale și jigniri la adresa celuilalt în loc să spună ce comportament îl deranjează și ce comportament al celuilalt ar fi în regulă din punctul său de vedere. Folosește cuvinte jignitoare crezând că dacă îi face rău celuilalt, acesta va reacționa la suferința lui. Nu ia în calcul că celălalt ar putea reacționa dacă i se prezintă problema cu calm și cu argumente. Celălalt începe să se apere tot cu jigniri și obiectul discuției, un comportament ce poate fi schimbat, este pierdut din vedere.
7. Când este supărat pe celălalt, unul dintre parteneri se retrage din relație, nu mai vorbește, îl ignoră pe celălalt, nu mai face sex, așteptând ca celălalt să îi ghicească gândurile și să știe cu ce anume l-a supărat. Celălalt acceptă să fie ignorat și evită confrunarea neglijându-se pe sine de teama a ceea ce ar putea să se întâmple dacă deschide subiectul.
8. Unul dintre parteneri îi critică constant celuilalt prietenii și familia astfel încât, încet-încet, cercul de prieteni se diminuează și unul dintre voi realizează că nu mai are pe nimeni în afară de partener. Acceptă să fie izolat de cei dragi și, în ciuda evidențelor, ajunge să depindă din ce în ce mai mult de partenerul critic.
9. Unul dintre parteneri critică hobby-urile și pasiunile celuilalt sabotând eforturile acestuia de a și le dezvolta. Celălalt renunță treptat la lucrurile care îi fac plăcere în speranța că va obține aprobarea din partea partenerului. Această aprobare nu va veni însă niciodată atâta timp cât partenerul critic nu este confruntat.
10. Unul dintre parteneri nu își cere iertare niciodată, indiferent cât de mari sau mici sunt greșelile sale. Celălalt acceptă această stare de fapt, ignorându-și propriile trăiri, cu speranța că, deși nu și-a cerut iertare, celălalt nu va mai repeta comportamentul.
Acestea sunt doar zece comportamente toxice într-o relație. Ele pot fi nenumărate și oricare dintre parteneri le poate manifesta. Uneori din proprie inițiativă, alteori ca răspuns la un comportament al partenerului. Ele se potențează reciproc și, într-un fel sau altul, trecutul celor doi parteneri este asemănător, doar tiparul ales de reacție la același stimul este diferit. Pentru a evalua trecutul tău poți parcurge Testul Experiențelor Adverse din Copilărie.
