Da, poate că ar fi bine ca psihoterapeutul la care mergi să aibă o viață de invidiat. Să aibă relația de cuplu perfectă. Să aibă o relație ideală cu proprii copii adolescenți. Să aibă relații de prietenie multe și echilibrate. Să nu sufere de anxietate, să nu fie trist, să nu-l dărâme nimic, să nu își piardă cumpătul niciodată…
Dar dacă viața sa este perfectă, cum poate acesta ști cum e să nu îți meargă nimic? Cum e să fii căzut, lipsit de speranță, epuizat sau fără soluții… Cum poate acesta să cunoască drumul de la suferință la bucurie dacă totul i-a mers întotdeauna bine și a fost mereu la destinația numită perfecțiune?
Existența unei stări perfecte de echilibru nu este sinonimă cu capacitatea celui aflat în echilibru de a ajunge acolo dintr-o situație opusă. Ba, mai degrabă, este o pură întâmplare. Sau o realitate cosmetizată.
Psihoterapeutul care întâmpină și a întâmpinat probleme în viața sa personală este cel care are pasiune pentru sufletele rănite, aflate în dezechilibru psihic și emoțional, cel care poate înțelege lupta prin care treci.
Așa că nu asta ar trebui să cauți… un psihoterapeut cu viața perfectă. Fără fisuri, fără conflicte și fără puncte slabe. Motivele pentru care psihoterapia funcționează sunt cu totul altele decât perfecțiunea și atotputernicia psihoterapeutului.
Mai degrabă caută acel psihoterapeut din a cărui viață se întrevăd lipiturile, ciobiturile dar care stă în picioare și merge înainte cu toate. Sigur acesta este psihoterapeutul care știe despre ce vorbește, care te va înțelege și care îți va împrumuta din energia sa până la momentul în care vei putea sta din nou singur, fără ajutor, pe propriile picioare.
După ani de zile de căutări personale dar și de interacțiuni cu oameni care se pregătesc să devină psihoterapeuți sau sunt deja, am constatat că însăși imperfecțiunea propriilor vieți este ceea ce îi motivează și îi călăuzește pe aceștia să practice această meserie. Este de fapt imposibil să găsești un psihoterapeut bun care are sau a avut o viață perfectă. Psihoterapeuții buni au viața precum o vază valoroasă care a fost spartă în sute de cioburi și a fost apoi reconstruită. Lipiturile care se văd o fac mai rezistentă și arată și altora unde sunt vulnerabilitățile umane și cum pot fi acestea întărite. Psihoterapeutul perfect este deci… imperfect!
Photo by Ivan Vranić on Unsplash
