Viața în doi este una dintre cele mai mari provocări ale lumii moderne. Odată cu progresul civilizației umane, valența cuplului de a fi o strategie optimă de supraviețuire și procreare a început să cadă în derizoriu. Cuplurile actuale nu mai sunt chemate să trăiască împreună pentru că altfel nu vor supraviețui sau nu pot procrea, ele sunt chemate să trăiască împreună de plăcere. Ceea ce se dovedește a fi infinit mai greu.
Într-o lume în care femeile și bărbații au acces aproximativ egal la muncă și venituri și în care se poate deja procrea cu inseminare in-vitro sau cu mamă surogat, cuplului i se cere să se reinventeze și să-și găsească noi rațiuni de existență. Altfel, este foarte probabil ca în timp să dispară însuși conceptul de cuplu.
Noua rațiune care poate salva cuplul este bucuria de a fi unul cu altul, plăcerea de a împărtăși momente și pasiuni, potrivirea în gând și fapte, bucuria de a te completa unul cu celălalt, energie masculină cu energie feminină. Noua rațiune nu este de fapt ceva complet nou. Ea a existat dintotdeauna, dar a jucat un rol mai puțin important în a ține cuplurile împreună de-a lungul istoriei, comparativ cu nevoia de supraviețuire sau procreare.
Dar cum am putea astăzi să construim cupluri bazate pe completarea reciprocă și plăcerea de a fi împreună? Cum putem să mai facem acest lucru după ce atâtea milenii în istorie am construit pe baza fricii că nu vom supraviețui de unii singuri și că nu vom avea urmași dacă nu formăm cupluri?
Cu greu, dar este o luptă frumoasă și meritorie. Pentru că este mult mai mult sens în a te uni din plăcere și completare, decât de frică.
Dacă simțiți că sunteți în impas și că nu mai reușiți să vă conectați, psihoterapia de cuplu poate fi un mijloc prin care să vă redescoperiți, să înțelegeți elementele care v-au adus împreună, dar și elementele care vă îndepărtează. Fiecare dintre noi avem un set de tipare emoționale și de gândire care ne ajută sau ne stânjenesc în relațiile cu ceilalți. Un cuplu fericit se construiește pornind de la autocunoaștere, pentru că numai propria persoană pot fi subiectul schimbării. Cel de lângă noi se poate schimba doar singur, la rândul său.
Atâta timp cât aveți cel puțin un obiectiv comun, psihoterapia de cuplu vă poate fi de folos și poate aduce plusvaloare pentru efortul vostru. Existența obiectivului comun atestă că entitatea cuplu este încă în viață, că există două jumătăți care trag în aceeași direcție.
Acolo unde există obiective și viziuni comune există material de lucru și există resurse pe care să se construiască. Nu vă lăsați descurajați de greutăți, orice cuplu trece prin ele pentru că aceasta este maniera prin care oamenii învață și progresează: relațiile. Cele mai mari realizări în dezvoltarea noastră personală sunt atinse cu ajutorul relațiilor cu ceilalți, în special al relațiilor de cuplu.
Photo by christian buehner on Unsplash
