Timp de citire: 5 minute

Neglijarea emoțională din copilărie este o formă de abuz prin absență. Iar acest lucru o face și mai gravă. Un copil care a fost abuzat în sensul clasic al cuvântului poate indica pe hărțuitorul său și formele în care acesta l-a atins, lovit, agresat dar un copil neglijat nici măcar nu știe că este supus unei forme de abuz. El nu cunoaște cum ar trebui să fie viața sa și ce ar trebui să primească la nivel emoțional. De aceea, oricât de mult îi lipsește suportul emoțional, lui i se pare o situație normală. Astfel, încet-încet, datorită lipsurilor pe care le resimte la nivel inconștient și ca să-și diminueze conflictul intern începe să se întoarcă împotriva lui însuși și să considere că este ceva în neregulă cu sine, că el însuși este un copil problemă, prea sensibil, cu prea multe nevoi sau prea solicitant. Tiparul de gândire cu care ies din copilărie copiii neglijați este o convingere clară, persistentă, că sunt deosebiți în sens negativ, că nu merită să fie iubiți și că nu vor fi niciodată iubiți de către nimeni. Acest mod de gândire afectează puternic viața, relațiile sociale și relațiile intime ale unei persoane.

Cum putem identifica dacă am trecut prin neglijare emoțională în copilărie?

În cartea sa “Cum să-ți reinventezi viața”, psihologul și psihoterapeutul american Jeffrey Young, fondator al psihoterapiei centrată pe scheme cognitive, ne pune la dispoziție un scurt chestionar prin care putem identifica dacă această capcană, cum o numește el, a “deprivării emoționale”, este prezentă în viețile noastre. Iată care sunt cele zece afirmații ale testului:

  1. Am nevoie de mai multă dragoste decât primesc.
  2. Nimeni nu mă înțelege cu adevărat.
  3. Simt deseori atracție față de parteneri distanți emoționali, care nu-mi satisfac nevoile afective.
  4. Resimt o stare de detașare și neimplicare, chiar și față de persoanele cele mai apropiate.
  5. Nu a existat nici o persoană care să vrea să-și împartă viața cu mine și căreia să-i pese cu adevărat de mine.
  6. Nimeni nu-mi oferă căldură sufletească, sprijin și afecțiune.
  7. Nu există nimeni în viața mea care să mă asculte cu adevărat și care să-mi înțeleagă sentimentele și nevoile mele profunde.
  8. Îmi este greu să-i las pe ceilalți să mă protejeze sau să mă îndrume, deși îmi doresc cu ardoare acest lucru.
  9. Îmi este greu să-i las pe ceilalți să mă iubească.
  10. Mă simt singur foarte des.

Cu cât aceste afirmații i se potrivesc mai bine unei persoane, cu atât acea persoană este mai susceptibilă de a fi experimentat fenomenul de neglijare emoțională în copilărie și de a fi dezvoltat un tipar de gândire centrat pe “deprivare emoțională.”

Jonice Webb, de asemenea psiholog și psihoterapeut în Statele Unite, specializată în neglijarea emoțională din copilărie ne pune la dispoziție pe situl său web un chestionar conceput în scopul identificării acestei suferințe tăcute și ascunse care ne influențează însă enorm viețile. Iată care sunt cele douăzecișidouă de întrebări ale testului conceput de Jonice Webb:

  1. Te simți vreodată ca și cum nu îți găsești locul alături de familie sau prieteni?
  2. Te mândrești cu situațiile în care nu depinzi de alte persoane?
  3. Ai dificultăți în a cere ajutor?
  4. Ai prieteni sau membri ai familiei care se plâng că ești distant/ă sau absent/ă uneori?
  5. Simți că nu ți-ai atins potențialul în viață?
  6. Adeseori dorești pur și simplu să fii lăsat/ă în pace?
  7. Simți în ascuns că ești, poate, un om fals?
  8. Ai tendința să nu te simți comfortabil în situații sociale?
  9. Adeseori simți furie, ba chiar dezamăgire, la adresa ta?
  10. Te judeci pe tine însuți/însăți mai aspru decât îi judeci pe ceilalți?
  11. Te compari cu ceilalți și deseori te consideri inferior/oară?
  12. Găsești că este mai ușor să iubești animalele decât oamenii?
  13. Deseori te simți iritat/ă sau nefericit/ă fără nici un motiv aparent?
  14. Ai dificultăți în a ști exact ceea ce simți?
  15. Ai dificultăți în a-ți identifica propriile puncte forte și puncte slabe?
  16. Câteodată te simți ca și cum te uiți din exterior la propria persoană?
  17. Consideri că ești unul dintre acei oameni care ar putea cu ușurință să trăiască în pustietate?
  18. Ai dificultăți în a te calma?
  19. Te simți ca și cum este ceva ce te reține de la a trăi în prezent?
  20. Câteodată te simți gol/goală pe dinăuntru?
  21. Simți în ascuns că ceva este în neregulă cu tine?
  22. Ai dificultăți în a fi un om disciplinat?

Cu cât o persoană va răspunde cu “DA” la mai multe întrebări ale chestionarului, cu atât neglijarea emoțională din copilărie a afectat-o mai tare.

În ce mod ne afectează Neglijarea Emoțională din Copilărie?

Neglijarea emoțională din copilărie apare atunci când părinții sau îngrijitorii eșuează în a răspunde corespunzător la nevoile emoționale ale copilului. Poate părea că nu este important sau că nu este grav dar de fapt poate avea un impact foarte mare asupra copilului, similar cu un abuz, chiar dacă nu este un fenomen observabil sau memorabil așa cum este abuzul. Neglijarea emoțională din copilărie este o experiență invizibilă și care trece neobservată, deoarece copilului îi lipsește ceva ce el nici nu știe că există. Totuși, efectele sale sunt puternice și se vor face simțite pe tot parcursul vieții de adult.

De multe ori, lipsa de răspuns emoțional nu pare deloc un lucru nesănătos, părinții pot avea foarte bine grijă de copil în ceea ce privește toate celelalte aspecte, hrană, îmbrăcăminte etc. Dar ceva invizibil lipsește, părinții nu validează sentimentele copilului și nu răspund la nevoile emoționale ale acestuia.

Mulți adulți care au experimentat neglijarea emoțională în copilărie par să fie persoane foarte echilibrate la prima vedere. Sunt oameni de succes și au familii fericite dar în interior resimt un gol, o senzație că nu aparțin nicăieri, că sunt diferiți dar nu este nimic vizibil în neregulă cu ei.

Persoanele ce au fost neglijate în copilărie pot ajunge să se simtă foarte singure. Ca și copii au simțit și interiorizat faptul că sentimentele lor nu contează sau că nu ar trebui să ceară niciodată ajutor deoarece acest lucru poate fi perceput ca o slăbiciune. La maturitate, neglijarea emoțională din copilărie se transformă în sentimente inutile de vinovăție, furie către propria persoană, stimă de sine scăzută, un sentiment puternic că ceva este în neregulă cu propria persoană.

Neglijarea emoțională din copilărie este puternic corelată cu adicțiile. Nu este deloc neobișnuit ca cineva care trece printr-un tratament al unei dependențe să facă progrese majore atunci când descoperă că este o persoană ce a fost neglijată ca și copil. Acești oameni înțeleg că neglijarea le-a influențat alegerile de adulți și i-au lăsat expuși la dependențe de substanțe sau alte tipuri de dependențe. Starea de adicție este puternic legată de depresie, care poate fi de multe ori legată de episoade de abuz sau neglijare din copilărie.

Relațiile de cuplu ale adulților care au trecut în copilărie prin neglijare emoțională sunt marcate de convingerea lor că nu pot fi iubiți și că orice ar face nu vor primi atâta dragoste câtă au nevoie. Acești adulți își exprimă cu greu emoțiile și nevoile în fața partenerului de cuplu deoarece au învățat că acestea nu sunt importante și că ar putea să îi împovăreze pe ceilalți cu ele. Este posibil ca aceste persoane să aibă tendința de a alege parteneri care oferă foarte puțin pe plan emoțional și chiar de a nu le cere să țină cont de nevoile lor. Uneori, persoanele ce au trecut prin neglijare emoțională pot ajunge să evite în totalitate relațiile intime din moment ce acestea nu par a aduce nici un fel de beneficii sau satisfacție. Atunci când sunt implicați în relații de cuplu, unii dintre subiecții ce au suferit de neglijare emoțională în copilărie, ajung să se manifeste foarte exigent din punct de vedere emoțional cu partenerii lor. Le cer foarte mult și nimic nu pare să îi mulțumescă. Uneori aceste persoane pot ajunge să facă acest lucru și cu prietenii apropiați.

Acolo unde reziliența copilului supus neglijării emoționale a fost foarte mare putem spune că s-au creat și anumite calități care vor fi de ajutor viitorului adult. De exemplu aceste persoane pot fi foarte responsabile în tot ceea ce fac, pot încerca tot timpul să fie de ajutor sau pot fi foarte independente. Unii lideri se nasc din copii neglijați emoțional. Întrebarea care se pune este cu ce preț manifestă aceste persoane calitățile menționate? Sunt ele confortabile cu acest fel de a fi sau plătesc cu disconfort psihic, stres, burnout, dependențe de substanțe și boli psihice?

Lucrul psihoterapeutic asupra consecințelor neglijării emoționale din copilărie presupune în primul rând o muncă intensă de conștientizare a acestui inamic tăcut și invizibil după care aceasta poate fi urmată de integrarea și acceptarea consecințelor negative ale fenomenului și potențarea și echilibrarea calităților dobândite în urma unei copilării atât de solicitante.

Photo by Tadeusz Lakota on Unsplash

POSTEAZĂ UN COMENTARIU:

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.