Timp de citire: 5 minute

Psihoterapia a demarat ca o intervenție adresată indivizilor. La începuturile sale părea greu de crezut că se pot obține rezultate dacă în cabinetul de psihoterapie se întâlnesc mai mult de două persoane, clientul și psihoterapeutul. Totuși, pe măsură ce timpul a trecut și psihoterapia a evoluat a devenit cert că intervențiile pot fi extinse la cupluri sau chiar la grupuri de persoane. În prezent este un lucru obișnuit ca acele cupluri aflate în impas să apeleze la psihoterapia de cuplu iar în ceea ce privește psihoterapia de grup, există chiar studii care arată că aceasta este mai eficientă pentru anumite probleme decât psihoterapia individuală.

Ce reprezintă psihoterapia de cuplu?

Psihoterapia de cuplu este un demers ce are cuplul romantic în centrul preocupărilor sale, utilizând procedee specifice în scopul clarificării sau îmbunătățirii relației dintre cei doi parteneri. În această formă de psihoterapie clientul este reprezentat de cuplu iar psihoterapeutul va face tot ce-i stă în putință pentru a rezolva problemele cuplului și nu pe cele ale celor doi parteneri luați individual. Demersul psihoterapeutic de cuplu are cel mai mult sens atunci când partenerii înțeleg că, oricare ar fi problemele cuplului, amândoi participă în egală măsură la crearea și existența lor și își asumă acest lucru. Oricât de disfuncțional ar fi comportamentul unuia dintre parteneri într-un cuplu, celălalt este responsabil în egală măsură pentru starea relației lor cel puțin prin faptul că alege să rămână în relația respectivă. De obicei însă, comportamentele de cuplu disfuncționale ale partenerilor se potențează reciproc.

Însoțirea în procesul de divorț

Despărțirea de partenerul de căsătorie este de cele mai multe ori dificilă pentru că presupune rescrierea scenariului întregii vieți pentru cei doi care trec prin proces. Un divorț are implicații pe multiple planuri: romantic-afectiv, roluri de părinți, financiar, relații sociale, relații profesionale. Persoanele care ajung în acest punct o fac pe fondul unor disfuncționalități pe care și le potențează reciproc deci este greu de crezut că, dacă nu au reușit să-și gestioneze relația, vor reuși să-și gestioneze procesul de separare. De aceea, de multe ori acest eveniment vine cu furie, învinovățire, regrete, remușcări și multe alte emoții care provoacă distres și dificultate. În acest context, solicitarea serviciilor unui psihoterapeut poate fi de mare ajutor în primul rând prin efectul de mediere pe care îl poate avea pentru cei doi. Cu ajutorul unui terț se pot diminua tensiunile dintre parteneri și se pot identifica resurse pentru o separare amiabilă, care să le permită celor doi să se reîntoarcă la o viață normală cât mai repede sau să gestioneze în bună colaborare proiecte comune care le rămân, cum ar fi copiii.

Intervenția pentru cuplul aflat în criză

Cuplurile ajung în impas din diferite motive. Cele mai frecvente dintre acestea includ: monotonie, infidelitate, abuz psihic, abuz de substanțe, violență, neglijare reciprocă, înstrăinare, lupte pentru putere, distanțare fizică datorită ocupațiilor, evoluția și dezvoltarea diferită a celor doi parteneri. Indiferent de motiv, criza îi ia întotdeauna prin surprindere pe cei doi și cu greu pot gestiona intensitatea momentului fără intervenție din afara cuplului. În astfel de situații partenerii cu greu mai pot vedea dincolo de realitatea proprie și au nevoie de o persoană neutră, care să lucreze în favoarea cuplului lor, care să le arate realitățile diferite în care se află și să- aducă la un numitor comun. Acest tip de proces, numit și intervenție reparatorie, duce uneori la rezolvarea crizei iar uneori, din păcate, la separarea partenerilor.

Cuplul cu o problemă ce le perturbă viața

În viața noastră de zi cu zi ne întâlnim cu tot felul de situații neprevăzute care ne afectează viața de cuplu sau de familie. Un cuplu poate trece prin dificultăți extreme datorită experimentării unor probleme de sănătate serioase de către unul sau ambii parteneri, datorită pierderii unui copil sau a unei sarcini, pierderii locurilor de muncă sau a unei afaceri. Exemplele pot continua. În această situație se află acele cupluri care se descurcau bine până la apariția evenimentului respectiv, care nu ține însă de comportamentele lor, precum la cuplurile aflate în criză. Aceste cupluri găsesc dificil să se adapteze la noua situație și le poate fi foarte util să apeleze la un specialist care să-i ajute să integreze și să proceseze problema cu care se confruntă.

Intervenție pentru cuplurile cu probleme de fertilitate

Scopul vieții este viața însăși. A nu reuși să fii părtaș la miracolul vieții poate fi extrem de traumatizant. Pentru cuplurile care se luptă cu infertilitatea, sprijinul psihoterapeutic este un refugiu de alimentare a efortului alocat tratamentelor de fertilizare iar de multe ori este chiar soluția problemei pentru că este deja dovedit științific că infertilitatea poate fi cauzată și de fenomene psihice în timp ce totul este în regulă din punct de vedere fiziologic. Tratamentele de fertilizare sau fertilizările in vitro implică un efort deosebit, in special din partea partenerei de sex feminin, ceea ce se traduce în stres psihic și disconfort în relația de cuplu. Cuplurile care trec prin așa ceva sunt lovite pe multiple planuri, cel al intimității, al comunicării, al bugetelor de timp, al încrederii unul în celălalt și lista poate continua. Intervenția psihoterapeutică îi va ajuta pe cei doi parteneri să se reechilibreze emoțional în fața acestei provocări și să abordeze din postura de aliați dificultățile procesului.

Însoțire pentru dezvoltarea rolurilor de părinți

În viața de cuplu, momentul apariției unui copil este considerat a fi unul dintre cei mai mari stresori. Chiar și pentru cele mai sudate cupluri apariția copiiilor reprezintă o provocare deosebită. Din păcate, în țara noastră, de cele mai multe ori apariția primului copil implică dispariția cuplului. Cei doi parteneri încetează să mai doarmă împreună pentru că mama va prioritiza copilul, activitățile lor sunt toate subordonate nevoilor copilului și nu mai există un timp alocat pentru cuplu exclusiv. La apariția unui al doilea sau al treilea copil lucrurile devin desigur și mai complicate. În astfel de cazuri este uneori nevoie de intervenția unui psihoterapeut care să le reamintească celor doi și de nevoile lor și să-i ajute să conștientizeze că formarea unui cuplu sănătos rămâne în continuare o prioritate, acesta fiind cadrul din care cei doi se pot alimenta pentru a fi buni părinți. În plus, așa cum știm, copiii vor moșteni modelul de cuplu chiar de la părinții lor. Un cuplu care se sacrifică pentru copii îi va învăța pe aceștia sacrificiul nu fericirea. Doar un cuplu fericit îi poate învăța pe copii fericirea.

Sprijin pentru formarea unei familii

Tinerii care formează cupluri fericite pot fi uneori temători cu privire la trecerea la un nivel superior al relației și responsabilităților. În funcție de istoricul personal de viață pe care îl are fiecare partener, aceștia pot manifesta reținere la asumarea unui angajament suplimentar cum ar fi căsătoria sau conceperea unui copil. În această etapă a vieții lor, intervenția unui psihoterapeut de cuplu îi poate ajuta pe cei doi să construiască identitatea cuplului, să se vadă pe sine și unul pe celălalt ca părți cu contribuție valoroasă la un întreg și să învețe să aibă încredere în viitorul lor. Pentru multe cupluri în această situație consilierea poate avea și valențele de fundamentare a deciziei de alegere a partenerului, ceea ce s-ar putea numi consiliere premaritală. Oricum ar fi, solicitarea serviciilor unui psihoterapeut în această etapă timpurie a unei relații poate fi foarte valoroasă pentru cei doi și este foarte recomandată.

Suport pentru cuplurile care doresc să adopte un copil

Doi oameni care au funcționat ca un cuplu și decid ca, dintr-o dată, să aducă în viața lor un copil cu o vârstă oricât de mică, se pot confrunta cu dificultăți deosebite. Durata unei sarcini are și rolul de a-i face pe cei doi parteneri conștienți de ceea ce urmează să se întâmple și le dă timpul necesar să se acomodeze cu ideea unui al treilea în relație. Cuplurile care adoptă nu au această oportunitate și, în plus, copiii adoptați sunt de obicei la vârste mai mari la care nevoile lor sunt mult mai intense sau mai numeroase decât cele ale unui bebeluș. Această dinamică poate pune stres suplimentar pe cei doi și relația lor iar intervenția unui psihoterapeut îi poate ajuta să parcurgă mai facil etapele procesului de adopție. Cei doi pot lucra în psihoterapie rolurile de părinți și noua poziționare unul față de altul astfel încât să-i facă loc și copilului adoptat dar fără a se neglija reciproc.

Photo by Stéphane Delval on Unsplash

POSTEAZĂ UN COMENTARIU:

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.