Mamă, tată, fiu, fiică. Acestea sunt roluri ce rămân valabile și după un divorț. Divorțul desparte doi parteneri romantici, iar calitățile care se pierd sunt cele de soț și soție. Dar calitățile de mamă și tată sunt pe viață. La fel și cele de fiu și fiică. Din păcate, de prea multe ori, oamenii lasă eșecul lor de a trăi într-un cuplu romantic să le afecteze și celelalte roluri pe care le au în viață. Dar acest lucru nu este necesar, doi oameni pot fi părinți la fel de bine și în continuare, după ce nu mai sunt soț și soție. Calitatea de părinte nu o presupune neapărat și pe cea de partener de viață. Părinte ești în relație cu copilul tău, iar soț sau soție ești în relație cu partenerul tău. Așadar, suprapunerea rolurilor nu este obligatorie.
Desigur, cel mai bun echilibru în relațiile de familie se obține atunci când cei doi părinți sunt și parteneri romantici, dar acest lucru nu este neapărat necesar pentru a fi un bun părinte. Ba chiar, de multe ori, deși părinții rămân împreună, ei nu mai formează de fapt un cuplu în adevăratul sens al cuvântului, ceea ce poate afecta la fel de grav actul parental, pentru că exemplul lor de familie va fi cel ce se va întipări în mintea copiilor lor.
Este oare posibil ca cineva să vă poată ghida pentru a rămâne părinți buni chiar și după ce ați divorțat? Ei bine, da, iar această persoană este psihoterapeutul de familie. Pentru acesta, clientul va fi familia în întregimea sa și veți putea să vă prezentați cu toții în cabinetul său pentru a descoperi cum se armonizează relațiile în noua situație, în care voi ca părinți nu mai sunteți și parteneri romantici.
Psihoterapeutul de familie urmărește binele suprem al familiei, adică al fiecărui membru luat în relație cu ceilalți. Acest lucru îi va permite să trateze nediscriminatoriu pe fiecare membru și să nu fie subiectiv. Această abordare este foarte importantă, mai ales când vorbim despre o situație tensionată generată de divorț.
Tensiunea dintre cei doi foști parteneri de cuplu nu-și mai are rost în cadrul noii formule de familie și este important ca fiecare să vadă binele mai mare care poate fi atins în această situație: dezvoltarea armonioasă a copiilor, cu acces la ambii părinți, la ambele modele parentale (mamă și tată) și de gen (bărbat și femeie). Prezența acestor modele în viața lor și o interacțiune sănătoasă între ele va crea premisa unei dezvoltări psiho-emoționale echilibrate, dându-le șansa de a intra în viață ca tineri adulți stabili.
A răpi copiilor modelul reprezentat de celălalt părinte, fie prin impunerea absenței fizice a acestuia, fie prin denigrarea permanentă a acestuia, nu va face decât să creeze dezechilibre în lumea interioară a copiilor, care vor integra modele false, nesustenabile ale femininului sau masculinului, ale maternității sau ale paternității. Când vor intra în viața de adult, acești copii se vor ghida în propriile relații conform modelelor pe care le-au interiorizat, ceea ce va crea premise de eșec sau succes, totul în funcție de modele avute.
Dacă ați ratat relația de cuplu, nu este necesar să ratați și calitățile de mamă sau tată. Viața romantică v-o puteți reface alături de alți parteneri, dar calitatea de mamă și tată nu mai poate fi refăcută, dacă v-ați pierdut copiii.
