Ați ajuns la această concluzie: vă doriți amândoi divorțul. La prima vedere, un psihoterapeut nu prea mai are cu ce să vă ajute. Concepția populară este că psihoterapeutul poate ajuta un cuplu doar să se regăsească și să-și reconstruiască relația. Ei bine, psihoterapeutul are o misiune la fel de importantă și atunci când vine vorba să ajute doi foști parteneri să își gestioneze procesul de despărțire într-o manieră funcțională și adaptativă, mai ales în situațiile în care există copii.
Copiii rămân un proiect pe viață pentru cei doi părinți care se află în situația de a se despărți. Probabil că este proiectul lor comun de cea mai mare importanță. Proiectul lor de nemurire. Este păcat ca incapacitatea de a rămâne un cuplu să le afecteze calitățile și rolurile de părinți.
În cultura autohtonă este considerată a fi o mare provocare dacă nu chiar o imposibilitate să fii părinte pentru copiii tăi alături de cineva care nu îți mai este partener romantic. În realitate, lucrurile nu stau deloc așa. Este foarte posibil să împarți cu fostul partener rolurile de părinți în mod constructiv și pozitiv, astfel încât copiii să iasă cât mai puțin afectați din procesul de divorț și din despărțirea cuplului de părinți.
A rămâne într-o relație nesatisfăcătoare sau toxică nu este bine pentru nimeni, cu atât mai puțin pentru copii. Aceștia vor învăța de la părinți să se sacrifice și nu să fie fericiți. Pentru că fiii și fiicele noastre fac ceea ce facem noi, nu ceea ce le spunem. Și dacă vrem să fim un exemplu pentru ei, trebuie să fim fericiți. Chiar dacă această fericire o obținem în alte relații. Le suntem datori copiilor noștri să le arătăm fericirea, pentru că acesta va fi modelul spre care vor tinde.
Un cuplu cu copii aflat în situația de divorț are nevoie să urmărească cel puțin următoarele linii roșii pentru a ușura procesul și a diminua probabilitatea de a crea traume copiiilor lor: să poarte toate discuțiile despre despărțirea lor împreună, să nu vorbească fiecare separat cu copiii despre divorț; să se pună de acord în cadrul fiecărei discuții avute în prezența copiilor; să-și asume responsabilitatea în egală măsură pentru destrămarea cuplului lor; să vorbească de bine unul despre altul în fața copiiilor; să-i asigure pe copii prin fapte și vorbe că le vor fi mereu părinți și că vor fi mereu accesibili pentru ei (este bine ca părinții să rămână în locații apropiate fizic pentru a facilita timpul petrecut de copii cu fiecare dintre ei); să păstreze familia unită prin petrecerea de timp împreună, cu toții, chiar dacă unul sau ambii părinți își reface viața de cuplu cu alt partener.
Dacă vă regăsiți în această situație, nu ezitați să apelați la ajutor specializat. Psihoterapia vă poate sprijini în demers, va funcționa ca un mediator între voi, cei doi parteneri care se despart și vă poate ajuta să înțelegeți cum ați ajuns în acest punct. Odată înțeles acest aspect, este posibil ca resentimentele și învinuirile să se diminueze, ceea ce va facilita asumarea responsabilității comune. Veți învăța de la psihoterapeut tehnici de abordare a copiilor, astfel încât să diminuați stresul și travaliul lor și să le creșteți șansele de a ieși mai puternici din această încercare.
Photo by Kelly Sikkema on Unsplash
