Depresia este tulburarea psihică cea mai răspândită, un procent de aproximativ 5% din populația mondială fiind afectată pe termen lung de acest fenomen. Ba chiar mai mult, se consideră că între 15 și 20% din populația adultă a prezentat la un moment dat simptomatologie depresivă iar 12% a prezentat simptome atât de severe încât acestea au impus tratament. Depresia afectează mai degrabă femeile, în special înainte de împlinirea vârstei de 35 de ani. Cu aproximație doi depresivi din trei sunt femei, mai ales pentru acest segment de vârstă iar pentru bărbați perioada mai dificilă este în intervalul 55 – 70 de ani.
Cum se manifestă depresia?
Este important să distingem între tristețe și depresie, prima dintre ele fiind o stare trecătoare și o emoție utilă pentru descărcarea energiei psihice în anumite situații de viață. Simptomele depresiei se manifestă însă pe termen lung și au impact major în funcționarea și adaptarea zilnică a subiectului afectat.
Schimbarea dispoziției
Persoana depresivă este tristă, nu se poate bucura, nu mai poate spera și nu mai pune preț pe ceea ce se întâmplă cu sine, nici în prezent nici în viitor. Igiena proprie poate deveni neglijentă. Mediul exterior nu mai este văzut cu curiozitate și toate lucrurile devin terne, uniforme, gri și neatractive. Unii subiecți raportează o stare de împietrire, de lipsă a oricărui afect, pierderea oricărui sentiment și chiar blocarea lacrimilor. Bolnavii vorbesc despre o stare de paralizie în care se văd incapabili de a realiza chiar și cea mai simplă activitate. Pe acest fundal apare o frică difuză și permanentă în fața vieții și a responsabilităților de zi cu zi. Depresivii sunt iritabili, anxioși, tensionați psihic și manifestă o tendință de retragere din relații și societate. Petrec foarte mult timp în pat sau în fotoliu.
Blocarea gândirii
Capacitatea cognitivă a depresivilor este redusă, gândurile lor sunt repetitive și monotone, de cele mai multe ori se rezumă la ruminații despre propria stare. Persoana suferindă de depresie își pierde fantezia, creativitatea și capacitatea de a imagina soluții chiar și la cele mai simple probleme.
Lipsa inițiativei, letargie
Depresivul nu are energie să întreprindă nici o acțiune, interesele sale fiind tot mai puține, cele mai simple acțiuni solicitându-l peste măsură și manifestând teamă față de cel mai mic efort. Mișcările depresivului sunt lente, greoaie, neîndemânatice uneori, fără vlagă. Este de menționat că în anumite situații de depresie se poate să existe o agitație psihomotorie, subiecții putând fi caracterizați ca neliniștiți sau agitați.
Vitalitate redusă
Depresivii raportează că își simt corpul greoi, brațele și picioarele ca și cum ar fi de plumb, se plâng de diverse dureri difuze și senzații de constrângere sau apăsare. Este alterată relația cu propriul corp.
Simptome organice
Adeseori pe lângă simptomele psihice în cazul depresiei sunt prezente și simptomele vegetative. Printre acestea subiecții raportează: tulburări intestinale, presiune abdominală, apăsare la nivelul capului, uscăciunea gurii, rărire sau accelerare a ritmului cardiac, extrasistole, scăderea temperaturii corporale, transpirații, frisoane, scăderea secrețiilor lacrimale și sudorale, amețeli, dureri de cap, dureri de stomac, constipație, balonare, pierderea petitului alimentar, scădere ponderală, diminuarea funcției sexuale, dureri de spate, dureri de aspect neuralgic. În cazul depresiei latente (mascată), simptomele vegetative sunt chiar unicele manifestări prin care poate fi recunoscută această suferință.
Probleme cu somnul
Tulburările de somn sunt printre cele mai frecvente manifestări asociate ale bolii depresive. Problemele de somn pot fi un indicator pentru debutul unui episod depresiv. Bolnavii raportează că au dificultăți de adormire, că se trezesc foarte rapid după ce au adormit sau în mijlocul nopții și nu pot să adoarmă din nou. Dimineața, aceste persoane se trezesc obosite, spun că se simt ca și cum nu au dorimit deloc și se manifestă așa-numita „indispoziție matinală”, care înseamnă că subiectul se simte deosebit de rău și copleșit în prima parte a zilei.
Gânduri suicidare
În coroborare cu vitalitatea redusă, lipsa de inițiativă și letargia, îngustarea câmpului gândirii apar și gândurile repetitive despre terminarea propriei vieți, văzută ca o soluție la problemele curente de viață cărora depresivul simte că nu le mai poate face față. În cazul depresiei psihotice (depresie ce presupune halucinații și desprinderea de realitate a bolnavului) apar puternice sentimente de inutilitate, vinovăție și autodesconsiderare care amplifică gândurile suicidare. Aproximativ 15% dintre depresivi se sinucid.
Care sunt cauzele depresiei?
Elementul central în apariția depresiei este un dezechilibru la nivelul neuro-transmițătorilor, substanțele chimice care ajută la transmiterea impulsurilor nervoase în interiorul creierului uman. Dar dezechiblibrul neuro-transmițătorilor poate avea la rândul său diverse cauze: fiziologice (organice); istoric sau prezența tulburărilor depresive la alți membri ai familiei; alcoolism în familie; pierderea unei persoane apropiate; neglijarea din copilăria timpurie; evenimente de viață negative; relație de cuplu disfuncțională (partener ostil sau critic); lipsa unor relații apropiate; lipsa stimei de sine.
Există mai multe tipuri de depresie?
Depresiile pot fi clasificate în funcție de originile lor. Astfel, o primă categorie de depresii este reprezentată de cele care au origini organice (disfuncționalități ale organelor vitale, intoxicații cu diverse substanțe și medicamente). Apoi avem depresiile endogene care au o puternică încărcătură ereditară și depresiile „condiționate sufletește”.
În cartea sa „10 Abordări Psihoterapeutice ale Depresiei”, psihoterapeutul Dietmar Stiemerling, de orientare psihanalitică, identifică mai multe tipuri de depresie nevrotică, una dintre formele de depresie condiționate sufletește. Întrucât acestea sunt printre cele mai des întâlnite forme de depresie, le redau mai jos:
- „Depresia cu substrat în perioada de sugar – Depresia este o apărare împotriva dorinței de a lua în posesie cu mare lăcomie.
- Depresia cu rădăcini în nevoia de simbioză – Strigătul tăcut după iubire.
- Depresia datorată unei voci interioare foarte severă – Un discurs interior agresiv terorizează și devalorizează pe purtătorul său.
- Depresia datorată nevoii de individuație – Un adult devine depresiv deoarece observă că nu este adult.
- Depresia condiționată de falsul sine – Depresia este durerea, care nu mai poate fi reprimată, determinată de sentimentul pierderii propriei persoane.
- Depresia datorată sentimentului deficitar al puterii proprii – Un om devine depresiv atunci când, din cauza insucceselor sau frustrărilor, el se confruntă din nou cu vechiul său sentiment de neajutorare.
- Depresia condiționată de tulburarea narcisică – Depresia este o expresie a unui sine prejudiciat.
- Depresia provocată de agresivitatea inhibată – Unii sunt doborâți pentru că nu pot să-i doboare pe alții.
- Depresia cu origini în experiențe traumatice timpurii – Depresia este consecința unor traume fizice și psihice foarte vechi, dar refulate.
- Depresia cauzată de pierdere – Depresia este doliul reluat, dar voalat, după pierderea unui obiect al iubirii din copilăria timpurie.”
Ce putem face?
Datorită modului său de acțiune, care afectează vitalitatea, inițiativa și speranța bolnavului, depresia este o tulburare care, în principiu, necesită ajutor specializat din exterior. Este imposibil ca un orb să călăuzească pe un alt orb iar depresivul poate fi considerat orbit în suferința sa. Astfel că îi este dificil să acționeze singur asupra propriei persoane ca să se extragă din starea în care a intrat.
Cazurile ușoare de depresie pot fi tratate exclusiv în cabinetul de psihoterapie dar este important să știm că cel mai bun tratament pentru depresie poate fi oferit de o echipă mixtă formată dintr-un psihoterapeut și un medic psihiatru care colaborează și comunică permanent cu privire la evoluția cazului.
Photo by Sydney Sims on Unsplash
