Îl chemi la masă și nici măcar nu te aude. Când veniți de afară, de-abia reușește să se descalțe și este deja în camera proprie, cu computerul sau consola de jocuri pornită. Orice activitate pe care vrei să o faceți împreună devine un chin, gândul îi este numai la cum poate termina mai repede ca să se întoarcă la jocul video. Temele sunt un coșmar, totul este prea greu, inutil, lipsesc informații relevante pentru a realiza tema, doamna a uitat să ofere tot ce era nevoie pentru terminarea ei. Decide rapid că mai bine nu o mai face. Când sunteți în oraș sau în parc aceeași întrebare este repetată la nesfârșit: „Mai stăm? Când plecăm? Haide, mergem acasă?” Este din ce în ce mai palid și apatic, lipsit de energie. Singurele momente de activitate și concentrare intensă sunt cele de joc. Dacă s-ar putea, ar vrea să-i duci mâncarea în cameră. Pentru că numai așa mănâncă mai bine, începi să faci și asta. Momentele petrecute împreună se răresc din ce în ce mai mult. Începi să pui interdicții, ascunzi cablul de alimentare, oprești netul. Situația devine conflictuală și se transformă într-o luptă a orgoliilor. Relația voastră se deteriorează constant. Nu mai știi ce să faci. Cu ce te confrunți oare? A dezvoltat oare copilul tău o dependență de jocurile video?
Da, dacă se încadrează în descrierea de mai sus, copilul tău are probabil o formă mai ușoară sau mai intensă de dependență de jocurile video. Nu este însă cazul să îți pierzi cumpătul sau să disperi. Există multe soluții la această problemă destul de comună, chiar și în rândurile adulților. În primul rând este foarte important să știi cu ce ai de a face. Iată mai jos câteva lucruri foarte importante pe care ar fi bine să le cunoști cu privire la situația în care vă regăsiți
Ce este de știut?
Jocurile video sunt extrem de atractive, practic irezistibile pentru copii
Companiile care dezvoltă aceste forme de distracție sunt, de cele mai multe ori, corporații multimilionare din industria hich-tech care au acces la resurse deosebite. Fiecare efort al lor este pus în slujba creșterii atractivități aplicației produse, scopul final fiind profitabilitatea. Aceste companii atrag cei mai buni specialiști în demersul lor: sociologi, psihologi, programatori, graficieni etc. Este o întâlnire a unor forțe complet inegale. Copilul tău nu are nici o șansă în fața mașinăriei de distracție care i se pune la dispoziție. Este bine să înțelegi acest lucru și să renunți la orice speranță că al tău copil, va putea, prin puterea voinței și al înțelegerii, să își diminueze timpul petrecut în jocuri. Acest lucru se va putea face, dar nu prin voință proprie și înțelegere rațională.
Dacă înțelegi cât de mare este atracția pentru copil vei putea să cultivi o empatie față de el, lucru care îți este de mare ajutor ca să produci vreo schimbare. Copilul este atras de acest fenomen precum un fluture de o lampă aprinsă. Este ceva dincolo de controlul său și este bine să înțelegi și să interiorizezi asta.
Toată lupta voastră se va schimba dacă vei privi situația din perspectiva unei neputințe a copilului tău și nu din perspectiva unei alegeri pe care o face conștient. Veți începe să luptați umăr la umăr împotriva unui inamic comun în loc să vă luptați unul cu altul.
Orice dependență este o formă de evadare
Oamenii sunt înzestrați cu tot ceea ce le trebuie pentru a fi fericiți în mod natural, nu avem nevoie de adăugiri care să potențeze starea de fericire. Omul echilibrat se poate bucura de viață în starea sa naturală fără să ingereze anumite substanțe sau să repete insistent anumite activități. Într-un organism sănătos care trăiește într-un mediu corespunzător, activitățile noastre simple de zi cu zi conduc la secreția în organism a acelor substanțe chimice care ne fac să ne simțim fericiți, împliniți, bucuroși.
Atunci când oamenii simt nevoia să consume anumite substanțe sau să repete obsesiv anumite activități pentru a-și extrage starea de plăcere sau de bucurie, înseamnă că în viața lor există un dezechilibru pe care încearcă să-l compenseze. Așadar începuturile adicțiilor sunt o reacție firească, de acoperire a unui minus. De încercare de evadare dintr-o situație neplăcută. Problema apare când compensarea de moment se transformă într-un obicei de termen lung.
Lucrurile sunt și mai complicate când vorbim de copii pentru că aceștia sunt într-o schimbare continuă deci cu greu putem vorbi în dreptul lor de un echilibru. Ei se schimbă permanent, cresc și absorb totul ca un burete. În special din punct de vedere cognitiv la vârsta la care descoperă jocurile video. Ba chiar mai mult, copiii nu au gândirea critică cu care să se autoevalueze și să vadă că exagerează și că petrec excesiv de mult timp într-o activitate.
Mai presus de toate este însă de reținut ideea de evadare. Ce înseamnă aceasta? Evadarea este o încercare de a pleca dintr-un loc în care nu te simți așa de bine, ești constrâns sau ținut cu forța. Un loc în care te simți captiv. Deci copilul ajunge să se scufunde atât de mult în activitatea de joc video pentru că realitatea pe care o percepe în afara jocurilor nu este atât de plăcută. Această percepție poate fi obiectivă sau subiectivă dar înțelegerea acestui concept de dorință de evadare ne poate da soluția la problemă.
Ca să-l ajutăm pe copil să diminueze importanța jocurilor video în viața sa este crucial să îi diminuăm dorința de evadare din realitatea de zi cu zi, adică să îi facilităm experiențe reale cât mai pozitive și mai frumoase care să concureze cu atracția irezistibilă a jocurilor.
Dacă experiențele din viața de zi cu zi, create cu ajutorul nostru, îi vor permite organismului copilului nostru să secrete acele substanțe chimice care îl fac fericit acesta nu va mai acorda atâta importanță jocurilor video pentru că acestea nu vor mai fi singurul său furnizor de plăcere. Un copil fericit nu este un copil dependent.
Ce este de făcut?
Înțelegând așadar că este o luptă pe care trebuie să o ducem împreună și că armele noastre sunt momentele plăcute petrecute de copil în viața reală, vom ști ce avem de făcut. Iată mai jos câteva sugestii care să vină în sprijinul celor care se confruntă cu fenomenul.
Asigurați-vă că în casă este pace și armonie
Părinții sunt datori să creeze o atmosferă caldă și calmă în căminul familiei. Depinde de ei să găsească soluțiile necesare pentru cooperare și să evite cu orice preț să împovăreze copilul cu problemele relației lor sau cu cele ale vieții de zi cu zi. În fața copiilor părinții trebuie să aibe un discurs unitar astfel încât copilul să îi vadă ca pe un corp comun, fără fisură, și să știe că, la oricare dintre ei merge cu o solicitare sau întrebare, va primi același răspuns. Dacă nu sunteți bine acordați, un răspuns foarte bun este „Am înțeles ce soliciți dragul meu, lasă-ne să ne sfătuim între noi și îți vom spune ce am decis!”
O atmosferă conflictuală, tensionată, de lipsă de înțelegere și de suport este o realitate din care copilul va dori întotdeauna să evadeze.
Spune-i că înțelegi de ce este atât de atras de jocuri
Nu vei putea face o echipă împreună cu copilul tău, ca să învingeți dependența de jocuri, dacă nu îi arăți că îi înțelegi perspectiva și că pricepi de ce este atât de atras. Câtă vreme vei minimiza pasiunea lui, va respinge orice sfat sau solicitare care vine din partea ta pentru că va considera că nu știi despre ce vorbești. Un act de curaj din partea părintelui ar fi să-și mărturisească și el sau ea în fața copilului o dependendență pe care o are. Ar putea fi vorba despre cafeaua de zi cu zi, despre berea din fiecare seară, despre țigări, Netflix, ciocolată, muncă, bani, cumpărături, telefon, Facebook, Instagram sau poate chiar despre jocuri video. Ați putea chiar face un pact în care să porniți în paralel o luptă, fiecare cu adicția lui. În tot cazul, atracția copilului pentru jocuri nu trebuie minimizată, țineți minte că este ceva irezistibil pentru el. În momentul în care le spunem că jocurile sunt o prostie și că nu le oferă nimic se vor îndoi serios de discernământul și înțelepciunea noastră din moment ce ei știu cât de bine se simt când se joacă. Și că nu sunt singurii, toții prietenii lor fac același lucru.
Oferă-i alternative de joacă la fel de interesante
Pentru a produce schimbarea în copil și a-l face să diminueze timpul acordat jocurilor este important să facilităm alte experiențe, cel puțin la fel de atractive, care să înlocuiască jocurile. Pentru acest lucru avem nevoie să ne conectăm la copilul nostru și să-l vedem așa cum este, cu abilitățile, minusurile, pasiunile și plăcerile sale. Nu va fi de nici un ajutor să-l ducem în parc cu bicicleta dacă acest lucru nu îi face plăcere. Sau să-i impunem o plimbare în parc cu părinții fără prezența altor copii. Nivelul la care se duce bătălia este cel al plăcerii, este important să îi oferim șansa să practice ceea ce îl încântă. Și va trebui să facem un efort pentru a fi alături de el în această experiență, chiar dacă nouă ne place mai puțin activitatea respectivă. Pentru că părinții sunt cei ce trebuie să ofere iar copiii cei ce trebui să primească. Dar în ziua de azi există atât de multe activități posibile încât este greu să nu se găsească activități care să placă tuturor celor implicați. Un plan special de activități este util de făcut pentru timpul petrecut în casă. Acestea sunt momentele cele mai grele pentru că în casă se găsește și obiectul atracției și tentanția este mult mai mare. Implicarea fetelor în activitățile casnice de către mame și a băieților de către tați pot reprezenta de multe ori o soluție bună.
Jucați-vă împreună
Da, jocul video este mai puțin nociv dacă se joacă în doi. Se adaugă elemente de interacțiune umană care sunt foarte importante și care diminuează dependența de joc. Copilul va extrage valoare din prezența celuilalt și va realiza că jocul este mai distractiv dacă are pe cineva cu care să împartă această plăcere. Sigur, va trebui să facem eforturi pentru că întotdeauna copiii sunt mai buni la jocuri decât părinții iar dacă aceștia din urmă nu se ridică la un nivel minim de performanță în joc, copilul va evita să se joace cu părintele. Din nou, este vorba de plăcere iar plăcerea jocurilor vine din provocarea de a concura cu un adversar pregătit.
Dă-i voie să-și invite acasă prietenii
Din nou, dacă copilul se joacă chiar și jocuri video, în aceeași cameră cu prietenii săi, acest lucru scade nocivitatea fenomenului. De cele mai multe ori, în astfel de situații copiii sunt forțați să interacționeze, să facă cu schimbul la joc, să negocieze diferite strategii, să stabilească anumite succesiuni de jocuri. Întâlnirea se transformă în socializare în jurul unui subiect care îi atrage și are o cu totul altă încărcătură decât momentele în care copilul stă singur în fața computerului sau consolei. Desigur, părintele este chemat să facă eforturi pentru a facilita întâlnirea, să ducă sau să aducă pe alți copii, să pregătească gustări sau să facă curat. Este însă o bună oportunitate de a negocia sprijin din partea copilului pentru aceste activități, sigur va fi mai mult decât entuziast să-și facă curat în cameră dacă știe că vin prietenii în vizită pentru o seară de joacă.
Identifică-i partenerii de joacă online și organizează evenimente outdoor cu părinții acestora
Poate că nu vrea să iasă afară atunci când știe că amicii de joacă rămân online dar dacă vor ieși cu toții acest lucru s-ar putea schimba. Este important să identificăm, în măsura în care se poate, care sunt prietenii de joacă online din apropiere și să luăm legătura cu părinții acestora pentru a organiza diverse ieșiri sincronizate. Desprinderea de jocul video va fi mult mai ușoară pentru copil atunci când știe că afară se întâlnește cu partenerii de joacă. Un alt avantaj al apropierii de părinții celorlalți copii este faptul că se pot face înțelegeri cu privire la ora de culcare și orele de prezență online astfel încât să fie mai ușor de făcut un program. Dacă toată gașca se culcă, și copilului tău îi va fi mai ușor să se oprească din joc.
Stabiliți împreună un program echilibrat
Prezintă-i copilului tău avantajele și dezavantajele jocurilor online. Arată-i că pot fi și bune dar și rele dacă sunt folosite în exces. În această idee, solicită-i chiar lui să spună ce program crede că ar fi adecvat pentru jocuri video și începeți negocierea de la afirmațiile lui. Utilizează atracția pe care o are față de joc pentru a obține participarea copilului la sarcini casnice sau ieșiri în exterior. Negociază. Tratându-l ca pe un egal în discuție, copilul va deduce că îi înțelegi pasiunea și va da credit și argumentelor tale legate de faptul că, folosite în exces, jocurile video nu sunt sănătoase. Ca semn de apreciere pentru faptul că îl înțelegi și pentru a onora discuția de la egal la egal, copilul va fi mai mult decât bucuros să participe și el cu ceva la înțelegere și va accepta să facă unele activități sau să iasă afară din când în când, mai ales dacă știe că acolo vor fi și amicii lui din online. Odată stabilit programul, respectați-l cât de mult se poate dar manifestați și generozitate. Subliniați copilului când depășește timpul alocat și, eventual negociați o diminuare viitoare a timpului. Felicitați copilul când respectă timpul și solicitați-l la toate sarcinile pe care a fost de acord să le facă. Țineți-l responsabil de tot ceea ce a promis, va ajunge să valorizeze înțelegerea în felul acesta.
Uneori dependența de jocurile video e atât de puternică încât este nevoie de ajutor din afară pentru a o depăși. Și tocmai pentru că esența problemei este o realitate pe care copilul o percepe mai puțin plăcută decât jocul, cel mai de ajutor este ca la un eventual proces psihoterapeutic să participe întreaga familie. Astfel, familia reunită poate descoperi cum i se poate întoarce atenția copilului de la joc către viața de zi cu zi. Și ce este de făcut pentru ca aceasta realitate să fie percepută de către copil ca fiind frumoasă și satisfăcătoare.
Photo by Habib Dadkhah on Unsplash
Mulțumesc! E interesant si foarte util!