Cândva, în trecutul tău, ai trăit momente dificile. Dar ai rămas în picioare și ai supraviețuit. Sunt evenimente neplăcute și dureroase dar le rememorezi și ca momente de victorie. Precum amintirea unui război sângeros, cu multe victime, din care tabăra ta a ieșit totuși învingătoare. Aceste întâmplări sunt măsura rezistenței tale, a capacității de supraviețuire și descriu cele mai grele încercări prin care ai trecut vreodată.
Au devenit parte din tine, au un gust dulce-amărui, te doare să ți le amintești dar, într-un fel, te definesc. Sunt întâmplările în care, dacă este să te afli din nou, vei ști exact cum să procedezi, vei ști exact ce ai de făcut și nu numai asta, dar vei avea și un sentiment de utilitate, de regăsire, cumva de a fi omul potrivit la locul potrivit. Poți chiar gândi că acesta a fost destinul tău, să primești un instructaj dur în copilărie pentru ca mai apoi, în viața de adult, să te confrunți din nou cu acele situații pe care nu le-ai putut rezolva copil fiind.
La maturitate, copilul care a avut un părinte alcoolic își va alege, poate, un partener alcoolic, cel care a avut părinți neglijenți ar putea alege un partener absent, cel care a avut un părinte autoritar și agresiv va alege, probabil, un partener violent, cel a cărui mamă a fost depresivă va alege, poate, un partener pe care să-l salveze… Alegem familiarul pentru că știm că nu ne doboară, doar ne-am mai confruntat cu el. Pentru că pare alegerea firească și sigură.
Realitatea este că probabil te-ai întâlnit cu un suflet asemănător ție. Un suflet rănit care are nevoie de reparație așa cum și tu ai nevoie. Suferințele tale din trecut și viața grea pe care ai dus-o îți dau puterea să privești în ochi durerea celuilalt și să nu te sperii de ea. Un om care a văzut iadul nu se mai înfricoșează prea ușor.
Ai o super-putere care te face să intri în relații dificile. Această super-putere a ta este șansa celuilalt. Depinde de el cum o valorifică. Poate că nu va realiza niciodată ce șansă a avut să te întâlnească sau poate că va realiza. Poate că veți reuși să vă maturizați emoțional împreună sau poate că nu.
De partea cealaltă lucrurile se văd la fel. Și tu ești tot un suflet rănit care are nevoie de suferința celuilalt ca să se simtă util. Realitatea este că vă potriviți foarte bine și trecuturile asemănătoare vă unesc. Aceasta este șansa fiecăruia și a voastră împreună.
Important este să înțelegeți că există sens în suferința voastră, așa cum tu îl vezi tulburat pe celălalt, așa ești și tu în fapt. Pentru fiecare ungher întunecat din sufletul celuilalt există un ungher la fel de întunecat și în tine. Întunericul tău se completează cu întunericul celuilalt.
Amândoi aveți super-puteri. Este singura variantă câștigătoare pentru sufletele rănite. Să se găsească unul pe altul și să evolueze împreună. Amândoi cu cicatrici și ciudățenii, atractivi unul pentru celălalt și neatractivi pentru alții. Destine care se unesc ca să se șlefuiască unul pe altul pentru că este mult de muncă și numai o piatră foarte dură șlefuiește pe alta la fel.
Puțini văd astfel lucrurile. Decid prematur să renunțe la luptă. Păcat. Super-puterile lor se irosesc.
Este mult adevar in ceea ce spui,vorbesc din propria mea experienta.😘
Da, ajută mult să poți privi lucrurile în acest fel. Se numește resemnificare. Având această abordare partenerii se responsabilizează și creează cele mai bune premise pentru a îndrepta ceea ce nu merge. Și chiar dacă nu vor putea face lucrurile să funcționeze, procedând astfel vor avea foarte mult de învățat și vor fi mai pregătiți pentru viitoare relații.
Este foarte adevarat ,dar ce te faci cu unul care nu poate uita trecutul si traieste mereu cu teama de a nu pati la fel?
Îl ajutăm să-și conștientizeze problema și îi deschidem perspectiva de a merge în psihoterapie individuală cu obiectivul de a integra și accepta experiențele trecutului sau perspectiva de a merge împreună în psihoterapie de cuplu cu obiectivul de a face relația mai funcțională și satisfăcătoare, indiferent de trecutul partenerilor. Pe baza puținelor informații disponibile, aș zice că mai degrabă ar fi recomandată varianta unu, psihoterapia individuală.