Timp de citire: 6 minute

O situație de criză resetează relații, ierarhii, valori și obiceiuri. O percepem negativ pentru că este în contradicție cu rutina noastră de zi cu zi. O criză nu apare din senin, este o manifestare a unor tensiuni acumulate în timp. Puterea ei provine chiar din acest efect al bulgărelui de zăpadă. O criză de furie este o izbucnire datorată unor frustrări acumulate anterior. O criză financiară este o erupție a unor fenomene economice negative care s-au construit în timp. O criză de sănătate este un moment culminant al unei neglijări anterioare prelungite. Criza vine când “nu se mai poate așa”. Atunci când energiile negative acumulate sunt atât de ample, eșafodajul se prăbușește pentru a se stabili un nou echilibru la un alt nivel. Asta cred că ni se întâmplă și cu pandemia COVID-19. Fiecare avem șansa de a stabili un nou echilibru, la un nivel superior, analizând cu atenție lecțiile pandemiei. Fiecare criză este inedită și ne învață lucruri diferite. Ce am învățat noi oare în ultimele luni de zile? Sunt cu adevărat lecții noi sau această criză ne-a readus în atenție lucruri învățate în trecut și pe care le-am uitat?

Sănătatea e pe primul loc

O criză de sănătate ne reamintește în primul rând cât suntem de fragili atât fizic cât și psihic. În rutina de zi cu zi ne alimentăm corpurile și mințile cu hrană îndoielnică care ne dă satisfacții pe termen scurt și ne face să pierdem din vedere efectele pe termen lung. Pentru că viitorul este foarte îndepărtat și mai e mult până acolo. O criză de sănătate aduce viitorul în prezent și ne arată că aceasta este singura clipă care ne aparține cu adevărat. Amenințările la adresa sănătății noastre pe care le plasăm de obicei într-un viitor încețoșat ajung peste noapte în prezent. Dintr-o dată, viitorul devine urât sau incert dacă azi, aici și acum, nu avem grijă de sănătatea noastră.

Conectarea cu natura

Suntem ființe vii. Ne hrănim cu aer, apă și alte organisme. Oricât de mult a evoluat omul și cât de performantă este tehnologia pe care o folosește, fiecare dintre noi are scris în ADN-ul său milioane de ani de existență ai speciei umane sub soare, în natură, în peșteri și corturi. Suntem ai naturii și rezonăm cu ea. Criza aceasta ne-a învățat să privim cu alți ochi pomii și florile, iarba și ploaia, pământul și chiar pe ceilalți oameni. Pentru fiecare dintre noi această primăvară a fost deosebită și, în puținele noastre ieșiri, am privit altfel, pentru prima dată poate în viața noastră, miracolul florilor de castan și salcâm. Poate vom reține senzația de incomplet pe care am avut-o stând în casele noastre ultra-dotate și uitându-ne pe fereastră la natura în mijlocul căreia ne este de fapt locul.

Prima relație este cu tine

Dintr-o dată, am rămas singuri cu noi înșine. Ce întâlnire pentru mulți dintre noi! Forțați am fost să ne oprim din alergarea de zi cu zi și să ne privim în oglindă. Tot ce atribuiam până acum celorlalți a rămas dintr-o dată doar asupra noastră. Nemaiavând către cine să ne aruncăm proiecțiile, ne-am trezit că ne aparțin. Se spune că cine are o relație bună cu sine va fi fericit și în relațiile cu alții. Acum s-a putut vedea ce fel de relație avem fiecare cu noi înșine. Izolarea este o bună oportunitate să te cunoști și să înveți să-ți faci viața plăcută folosind doar propriile tale resurse interioare. Un moment bun să începi să ai un discurs pozitiv cu propria ta persoană. Ulterior îl vei avea și cu alții.

Prietenii sunt importanți

O vreme poate că a fost bine, singur cu gândurile tale. Erau gânduri de care fugeai de multă vreme. Apărea mereu ceva mai urgent și mai important de făcut decât o instrospecție. După un timp, să auzi numai propria voce și a celor apropiați a început să fie monoton și insuficient. Pentru că avem scrisă în genele noastre dorința de a fi împreună, unii cu alții. De-a lungul secolelor oamenii au supraviețuit în grupuri iar cei ce suntem aici, acum, pe Pământ în viață, suntem urmașii celor care au știut cel mai bine să se integreze, să coopereze și să se ajute reciproc. Pentru că numai aceia au supraviețuit și doar aceste gene s-au transmis mai departe.

Redefinirea urgenței

Ce mai înseamnă urgență când lumea întreagă s-a oprit în loc? Ce poate să mai ardă atunci când totul e staționar? Nimic. Cu excepția problemelor de sănătate. Să ajungi dintr-o dată de la 10-15 lucruri urgente de făcut în fiecare zi la nici unul este cu adevărat o schimbare șocantă. Dar dacă stai să analizezi vei observa că nici în vremurile normale nu este altceva urgent decât o problemă de sănătate. În rest, totul poate fi luat ușor, în timp, cântărit bine și rezolvat de o manieră care să nu te consume fizic și intelectual. Tot ceea ce categorisim noi ca urgent este doar o alegere proprie ca să ne dăm importanță și să pară că permanent ne ocupăm cu lucruri care sunt la fel de cruciale precum salvarea vieții cuiva. Dar nu este așa. Niciuna dintre urgențele noastre cotidiene nu este de fapt urgență.

Mintea umană lucrează cu materialul clientului

Poate că acum, mai mult decât oricând, s-a văzut cât de mare este puterea informațiilor și sugestiilor pe care le preluăm din mediul înconjurător, fără să apelăm la simțurile noastre și la propria gândire critică. Fără să percepem noi direct, să vedem, să numărăm, să mirosim, să simțim. Probabil că cei mai mulți dintre noi am avut cel puțin o noapte în care nu am dormit gândindu-ne la ce se poate întâmpla. Și toate astea, pentru marea noastră majoritate, fără să vedem sau să cunoaștem o persoană bolnavă cu noul virus. Aceasta este o putere deosebită a speciei umane, să lucreze cu concepte abstracte. Dragoste, unitate, națiune, pace, pericol, amenințare, pandemie. Dar puterea aceasta trebuie stăpânită ca să ne putem alege conștient gândurile pentru că multe dintre ele sunt inutile și ne fac rău. Acum, mai mult ca oricând trebuie să învățăm să ne întrebăm: Ce dovezi am că se va întâmpla așa? Mă ajută să mă gândesc la asta? Dacă nu sunt implicat direct, are sens să mă gândesc atât de mult la acest lucru? Mă ajută oare să urmăresc același știri de mai multe ori pe zi, pe toate canalele disponibile?

De la un punct ești pe cont propriu

Societatea și cei din jur ne vor ajuta în bună măsură până la un punct. Și asta mai ales în vremuri normale. Dar, la un moment dat, în vremuri de criză, responsabilitatea ultimă a propriei vieți ni se descoperă înaintea ochilor. Am făcut economii? Am reușit să mă fac cu adevărat necesar? Creez valoare în această lume? Mă caută cineva pentru că sunt indispensabil? Am creat un loc sigur pentru mine și pentru familia mea? Aceste întrebări și altele au nevoie de un răspuns pozitiv permanent. Toate acțiunile noastre din vremuri bune trebuie să țină cont de ele pentru că sigur va veni o vreme când viața ni le va adresa. Și atunci nu vom mai putea să apelăm la ajutor, să ne deresponsabilizăm, să folosim scurtături… Pentru că nu vor mai exista soluții rapide. Vom fi singuri.

Nimic nu e, cu adevărat, sub control

Maturitatea psihică a ființei umane vine atunci când poate trăi în condiții de incertitudine. Când devine atât de adaptabilă și flexibilă încât poate gestiona aproape orice situație. Pentru că viața nu vrea de la noi să atingem controlul suprem ci exact invers, adaptabilitatea supremă. Și totuși noi ne luptăm, zi de zi, să fim cât mai în controlul vieților noastre. Niciodată nu vom putea fi în controlul total a ceea ce se întâmplă cu noi. Este o iluzie iar încercările noastre sunt sortite eșecului. O astfel de criză cum este pandemia de COVID-19 ne învață din nou această lecție. Șefi de state, autorități, instituții, oameni de știință, cercetători… cu toții s-au adaptat din mers la această situație și asta trebuie să învățăm și noi să facem. Dar mai ales să acceptăm că, așa cum nu suntem noi în control, nici alții nu sunt. Și să avem așteptări corespunzătoare de la cei din jur.

Nimeni nu știe cu precizie ce face

Cu toții bâjbâim prin viață încercând să alegem cele mai bune acțiuni. Realitatea este că nimeni nu poate prezice ce se va întâmpla sau care vor fi rezultatele sale exacte dacă se comportă într-un anumit fel. Facem cu toții cât putem de bine și sperăm la cel mai bun rezultat. Medicii au încercat mai multe variante de tratament, autoritățile mai multe variante de a ajuta economia, angajatorii mai multe variante pentru a-și ține afacerile în viață. Totul este încercare și eroare, pentru orice problemă există mai multe soluții. Fii înțelegător cu tine, ai făcut cât de bine ai putut, ceea ce este maximul tău. Dacă te uiți cu atenție la lecția fiecărei acțiuni, acest maxim va crește de la o experiență la alta. Dar nu uita să-i înțelegi și pe ceilalți în același fel și să-i judeci cu aceeași măsură.

Toate trec, inclusiv viața

O criză de sănătate ne pune față în față cu cea mai neagră angoasă a omenirii: teama de moarte. Ne obligă să o privim în ochi. Paradoxal însă, noi cu moartea nu mai putem face nimic. Nu putem avea o relație cu ea. Ea va exista acolo unde noi nu vom mai fi. Ce mai putem noi face după moarte? Dar moartea privită în față ne amintește că avem o relație cu viața. Că viața este viață doar dacă este trăită așa cum trebuie și că ăsta e singurul lucru pe care îl putem noi schimba. Și care contează. Pandemia de COVID-19 a reușit să vorbească la nivel personal fiecărui individ de pe pământ despre acest subiect. Pandemia ne-a adus în atenție confruntarea cu finitudinea proprie ca să ne ajute să vedem valoarea vieții. Trăiește-ți viața, consum-o, învață care este valoarea ei!

Cred că modalitatea de a trece prin această criză este să o lăsăm să ne genereze chiar acele trăiri pe care vrea să ni le genereze. Însingurare, teamă, nesiguranță, îngrijorare… Odată ce ne dăm voie să simțim aceste emoții vom putea să găsim și soluțiile pentru a le face să dispară. Dacă ne vom preface că totul este bine sau că ceea ce se întâmplă nu are legătură cu noi… atunci nu ne vom da șansa să învățăm nimic. Nu vom căuta soluții atâta timp cât pretindem că nu avem nici o problemă. Orice experiență adversă se transformă într-o resursă dacă o acceptăm și o integrăm. Altfel, rămâne suspendată, o lecție care va bate periodic la ușa conștiinței noastre, în speranța că odată și odată va fi învățată.

Photo by Adam Nieścioruk on Unsplash

POSTEAZĂ UN COMENTARIU:

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.