În general alegem să mergem la psihoterapie atunci când în viața noastră a apărut o suferință majoră: pierdere a cuiva, divorț, boală, epuizare, abuz de substanțe… Astfel, percepția generală este că la psihoterapie se merge pentru a trata o problemă determinată într-un interval de timp determinat și apare așteptarea că, de îndată ce hopul a fost depășit, se va încheia și psihoterapia. Există această percepție umană, că în afară de suferința de moment, tot restul este în regulă cu noi și că nu sunt de fapt prea multe lucruri de analizat. Acest mod de gândire este un mecanism funcțional de adaptare și de abordare a aspectelor vieții pas cu pas, în funcție de priorități. De multe ori însă, ceea ce ne deranjează pe moment reprezintă doar vârful aisbergului pentru o suferință mult mai amplă, ceea ce va influența desigur și cât durează psihoterapia.
Legat de psihoterapie, iată ce ar trebui să mai știm, astfel încât să ne creăm așteptări realiste cu privire la durata ei:
Simptomul nu este cauza
Deseori disconfortul pentru care mergem la psihoterapie nu este problema în sine, ci este doar un simptom al adevăratei probleme cu care ne confruntăm. De exemplu, un cuplu poate merge la psihoterapie de cuplu pretinzând că se ceartă permanent și că aceasta este provocarea lor – conflictualitatea. În spatele acestei stări, se pot afla însă multe prejudecăți sau tipare de gândire care îi duc inevitabil la conflict. Îmbunătățirea acestor tipare de gândire ar putea fi de fapt soluția pentru ei. Cu alte cuvinte starea conflictuală dintre cei doi este doar un simptom al faptului că cei doi au ajuns incompatibili în timp… dar motivele incompatibilității lor pot fi multiple, unele se pot rezolva, altele nu… Cât durează psihoterapia necesară pentru a realiza adevărata cauză a simptomului ce te deranjează? Atâta timp cât este nevoie.
Rezolvarea este contraintuitivă
O problemă ce pare simplă și ușor de rezolvat se poate dovedi a fi foarte greu sau imposibil de rezolvat până la urmă. Sunt multe situațiile în care psihoterapia nu poate oferi soluții propriu-zise ci doar modalități de acceptare și integrare a unor situații ce generează dezechilibru psihic. De exemplu, psihoterapia nu va aduce înapoi persoanele pierdute, dar ne poate ajuta să trăim cu aceste pierderi și să ne bucurăm în continuare de viață. Sau trauma unui viol… nu poate fi ștearsă dar victima poate învăța să accepte situația, să o integreze, să ierte și să-și regăsească pacea și echilibrul. Cât durează psihoterapia necesară pentru a accepta sau integra ceva ce nu se poate schimba și este implacabil? Atâta timp cât este nevoie..
Cauți dar nu știi ce vei găsi
Rezolvând un disconfort de nivel superficial s-ar putea să obținem acces la aspecte mult mai profunde ce trebuie abordate în psihoterapie. Într-un fel, suferințele pentru care putem merge la psihoterapeut, se așează una peste alta precum foile de ceapă, ele trebuie desfăcute una câte una… Și într-o anumită ordine. Numai înțelegând și acceptând anumite perspective noi se poate ridica vălul de pe alte suferințe care nu pot nici măcar a fi conștientizate inițial. Psihoterapia este ca atunci când primim ochelari noi ce pot vedea în noapte sau în infraroșu… Pur și simplu începi să vezi lucruri care erau lângă tine dar nu le puteai vedea. Cât durează psihoterapia care te face să percepi și să conștientizezi lucruri pe care la început nu le puteai nici măcar imagina? Atâta timp cât este nevoie.
Obiectivele sunt uneori foarte ambițioase
În sfârșit, sunt situații în care mergem la psihoterapie înțelegând dinainte că ceea ce ne dorim este de fapt o schimbare majoră în viața noastră. Că nu suntem confortabili la muncă, că nu avem o relație de cuplu în regulă, că nu ne înțelegem cu copii, că dezamăgim sau controlăm prea mult, că suntem prea dependenți sau prea independenți… Mergem la psihoterapie înțelegând că ceea ce vrem noi este de fapt îmbunătățirea felului de a fi, o reconstrucție majoră a propriei noastre ființe, o redescoperire și o reinventare a noastră pentru că am conștientizat singuri că ne-am îndepărtat prea mult de adevărata noastră natură… Cât durează psihoterapia prin care te reconstruiești? Atâta timp cât este nevoie.
În concluzie
Deși există abordări psihoterapeutice care se intitulează „psihoterapii de scurtă durată”, este bine să știm că psihoterapia este mai degrabă un maraton decât un sprint. Există din ce în ce mai multe studii în acest sens și din ce în ce mai mulți specialiști sunt de acord că pentru o schimbare de durată este nevoie mai degrabă de mai mult timp decât de mai puțin. Asta nu înseamnă că psihoterapiile mai scurte sunt mai puțin importante. Ele rămân la fel de importante ca și cele de lungă durată pentru că ne ajută să dezvelim câte o foiță a cepei care apoi lasă la vedere alte foițe. Psihoterapia funcționează și este până la urmă un proces de dezvoltare personală care se face pe întreg parcursul vieții. Vom înceta să ne dezvoltăm atunci când vom muri. Iar ceea ce nu se mai dezvoltă începe să moară.
Photo by Wil Stewart on Unsplash
