Anxietatea generalizată este o stare aproape permanentă de teamă și îngrijorare care caracterizează o persoană pentru mai mult de șase luni. Cel care reclamă această tulburare manifestă simptome de neliniște, oboseală, dificultate de concentrare, senzație de goliciune a gândirii, iritabilitate, mușchi încordați și tulburări de somn. Spre deosebire de anumite fobii, cum ar fi cea socială sau cea față de insecte, în cazul anxietății teama și îngrijorarea nu sunt precis orientate. De altfel, anxietatea este definită adeseori pe scurt ca fiind teama fără obiect.
Anxietatea generalizată în viața de zi cu zi
Atunci când vorbim de o formă generalizată a anxietății, subiecții sunt puternic afectați în funcționarea de zi cu zi. Viețile lor sunt populate de tensiune, încordare, incapacitate de relaxare și continuă stare de epuizare. Este foarte important să înțelegem că anxietatea crescută poate fi provocată și de abuzul de substanțe psihoactive (de exemplu marijuana, cafea în exces), de probleme medicale (de exemplu afecțiuni ale glandei tiroide) sau de alte afecțiuni psihice (de exemplu psihoze, episodul depresiv al bolii afective bipolare). Înainte de a considera că suferim de anxietate generalizată este bine să luăm în calcul aceste elemente, faptul că anxietatea poate avea diverse cauze.
Deosebirea între normalitate și suferință
Tendința spre îngrijorare este o caracteristică generală a oamenilor. Aceasta ne-a fost și ne este de folos pentru supraviețuire și adaptare în mediul atât de complex în care trăim. Totuși, îngrijorarea excesivă este un simptom comun al multor tulburări, mai ales anxioase. Conform specialiștilor deosebirea esențială între oamenii normali și cei care suferă de anxietate generalizată constă în faptul că persoanele suferinde raportează îngrijorarea ca fiind de necontrolat. Oamenii sănătoși spun că pot controla îngrijorarea în mod voluntar dar cei suferinzi apreciază că nu pot face acest lucru.
Tiparele de gândire ale unei persoane anxioase
Orice persoană sănătoasă se îngrijorează cu privire la aspectele curente ale vieții cum ar fi promovarea unui examen, organizarea unui eveniment major, stabilitatea financiară a familiei, ascensiunea în carieră și multe altele. Aceste îngrijorări sunt firești. Pentru o persoană care suferă de anxietate generalizată se creează un cerc vicios, în sensul în care aceasta devine îngrijorată că este îngrijorată. Astfel, își conștientizează propria stare de anxietate și devine suplimentar îngrijorată cu privire la faptul că aceasta o poate duce la boală mintală sau nebunie. Iată câteva astfel de gânduri pe care le poate avea o persoană anxioasă:
Nu îmi pot controla îngrijorarea!
Sigur îmi face rău faptul că mă îngrijorez!
Voi înnebuni de la atâta îngrijorare!
Nu mă pot opri din îngrijorare!
Pe de altă parte aceiași subiecți care nutresc gânduri negative cu privire la starea lor de îngrijorare au și un set de gânduri pozitive cu privire la anxietate, aducându-și argumente că permanenta lor stare de vigilență și încordare le aduce și beneficii. Iată câteva astfel de exemple:
Mă ajută să fiu îngrijorat! În acest fel mă pot proteja de probleme.
Dacă nu mi-aș face griji nu aș fi motivat să realizez lucruri!
Grijile mă ajută să fiu permanent în gardă, să fiu pregătit!
Fiind îngrijorat mă pot feri de situațiile periculoase!
Din păcate nici această „stimulare” a anxietății nu este de ajutor pentru că subiectul va determina propriul organism să producă hormonii stresului, ceea ce va crește intensitatea și frecvența îngrijorărilor.
Ce pot face persoanele anxioase?
Anxietatea generalizată este o tulburare serioasă pentru care este bine să se solicite ajutorul unui psihoterapeut, în special de orientare cognitiv-comportamentală. Totuși, în cazurile ușoare de anxietate subiecții pot încerca ei înșiși câteva tehnici prin care să o țină sub control.
Astfel, este important de știut că încercarea de a-și bloca gândurile nu îl va ajuta pe subiect. Studiile au indicat faptul că încercările unui subiect de a nu se gândi la ceva anume produc un efect invers prin care gândul în cauză devine și mai intens și intruziv.
Subiecții își pot confrunta singuri convingerile contradictorii atunci când observă că acestea apar. A gândi pe de o parte că pot înnebuni dacă se îngrijorează iar pe de altă parte că îngrijorarea le este de ajutor este în mod evident o contradicție pentru mulți subiecți și, atunci când au resursele psihice necesare, își pot face singuri o analiză în acest sens. Oricare dintre cele două convingeri este disfuncțională așa că la oricare dintre ele se renunță, se face un progres.
În viața fiecărui om intervin elemente de distragere și la fel este și pentru persoanele anxioase. Acestea se pot monitoriza pentru a vedea care sunt momentele în care „uită” să se îngrijoreze și pot nota când apar acestea și care este stimulul ce le distrage atenția de la îngrijorarea permanentă.
De multe ori discuțiile cu ceilalți ne ajută pentru luarea deciziilor sau pentru a vedea cum rezolvă alte persoane anumite situații. O persoană anxioasă își poate chestiona colegii și prietenii pentru a vedea cât de mult se îngrijorează aceștia, cu privire la ce anume și cât de tare îi afectează lucrul acesta în viața de zi cu zi.
Photo by Aarón Blanco Tejedor on Unsplash
